Cea mai frumoasă " Istorie"

Cea mai frumoasă " Istorie"
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce stă pe culmile de glorie
Şi-mi stăruieşte-n memorie,
Cum Ea a luat păcatul meu
Spre Calvar ducându-l greu.

L-a purtat prin crucea grea
Căzând sub povara-I mare,
Când spre Golgota mergea
Cu greu ducând vina mea,
Fiind supus la condamnare
Să-mi facă răscumpărare.

Prin Jertfirea, sus pe cruce
’N harul sfânt sunt mântuit,
Căci m-am oprit la răscruce
Şi în Dragostea, cea dulce,
Pe-un alt drum eu am păşit
După al meu Păstor iubit...

Este drumul, prin credinţa
Că-n Jertfa cea din Calvar,
Purtându-Şi greu suferinţa
Dragostea-n veci, biruinţa,
Şi-a pus ca semn de hotar
Viaţa predându-Şi-o în dar.

Căci în lupta ce-a purtat-o
În Planul Sfânt de salvare,
Murind viaţa, a câştigat-o
Pentru veci, Ea a salvat-o
Prin sânge-aducând iertare
Lumii sând sub condamnare

Şi în tot cerul, şi pământul,
S-a văzut, Dragostea mare,
Triumfând prin Legământul
Ce-a fost vestit în Cuvântul
Preasfânt de răscumpărare
Că-n jerfa-I Sfântă e iertare.

Flavius Laurian Duverna
24 septembrie 2009